Timna Park şi Minele regelui Solomon

Timna Park este un parc naţional aflat în deşertul Neguev în Israel. Este situat la aproximativ 30 km la nord de Eilat.

Parcul este renumit pentru structurile sale de gresie naturale, inclusiv pilonii regelui Solomon, „ciuperca” şi „Arca”. Minele de cupru din regiune au fost exploatate de egipteni cu cel puţin 4000 de ani în urmă şi aici au fost descoperite un număr de gravuri rupestre şi cuptoare de cupru antice.

Valea Timna

Este situată la sud – vest de Arava, la aproximativ 30 km nord de Golful Eilat. Este vorba de o formaţiune semi – circulară de aproximativ 70 de kilometri pătraţi, produsă prin eroziune deschizându-se la est către Arava.

La nord, vest şi la sud, valea Timna este înconjurată de stânci de aproape 300 de metri înălţime. În părţile inferioare ale acestora şi pe versantele din faţă, nodulii bogaţi în cupru (al căror conţinut poate să ajungă la 55 %) în principal malahit şi chalcocit, au fost exploatate încă din Antichitate.

Vizita reginei din Sheba la regele Solomon.Picutura de Edward Poynter.Sursa Art Gallery of New South Wales, Wikipedia.

Încă din mileniul V î.e.n., atunci când omul a descoperit cum să transforme o „bucată de piatră” în metal maleabil, cuprul a fost extras şi topit în Valea Timna şi asta, până în epoca modernă. Vestigii importante ale acestei activităţi umane încă datând din cele mai vechi timpuri sunt încă vizibile pe colinele stâncoase. Se găsesc mărturii ale unei exploatări miniere în hornuri şi galerii, precum şi topirea cuprului în cuptoare de diferite tipuri. De asemenea, resturi ale mai multor tabere şi situri de cult, inclusiv un sanctuar egiptean.

Prezenţa urmelor de producţie de cupru în Valea Timna era cunoscută graţie studiilor efectuate la sfârşitul secolului trecut, dar atenţia cercetătorilor şi publicului a fost stimulată la sfârşitul anului 1930 când Nelson Gluceck a atribuit extracţia minieră de la Timna regelui Solomon (sec. X î.e.n.) şi a numit situl „Minele regelui Solomon”. Această teorie nu a fost însă confirmată de cercetările ulterioare pe teren.

În Valea Timna au fost efectuate studii şi săpături între 1959 şi 1990, unde s-au făcut descoperiri surprinzătoare. Acum, este posibil de a se reconstruit istoria lungă şi complexă a producţiei de cupru de pe acest sit, de la sfârşitul perioadei neolitice până în Evul Mediu.

Apogeul activităţilor miniere în Valea Timna se situează în timpul domniei faraonilor, între secolele XIV – XIII î.e.n., atunci când expediţiile miniere egiptene, în colaborare cu midianiţii şi amaleciteii, au făcut din regiune o mare industrie de cupru.

După o fază iniţială de colectare de la suprafaţă de noduli de minereu în epoca preistorică, primii mineri au urmărit venele de mineral subterane destul de abundente. Aceste prime puţuri săpate în stâncă cu unelte mari din piatră foarte puţin practice, constau din găuri mari cu galerii care plecau din găuri mari cu galerii care plecau din toate direcţiile urmând venele de minereu.

Minerii egipteni care au sosit mai târziu au folosit dălţi din metal şi sape pentru a săpa puţuri tubulare foarte regulate, cu crestături în pereţi pentru a coborî sau urca. Unele dintre aceste puţuri ajungeau până la o adâncime de 30 de puţuri, galeriile înguste urmau minereul şi se lărgeau în cavităţi subterane de unde trebuia extrase importante nodule de cupru. Pe măsură ce reţeaua de galerii s-a extins, trebuiau să se aducă la suprafaţă tot mai mult minereu prin galeriile strâmte.

Aceste puţuri miniere şi aceste galerii situate pe mai multe niveluri, cu o ventilaţie subterană corespunzătoare, sunt cele mai vechi care fac obiectul unei exploatări sistematice descoperite până în prezent. Exploatarea minieră a fost abandonată atunci când concentraţia de noduli de mineral s-a epuizat. Puţurile au fost abandonate şi galeriile au fost intenţionat acoperite cu deşeuri din mină, fie acoperite progresiv cu nisip adus de apă şi de vânt. Rămăşiţe ale existenţei lor sunt văzute astăzi în mii de vase în formă de plăci găsite pe pantele stâncilor din Valea Timna.

La baza imensei formaţiuni de gresie din centrul acestei văi s-a descoperit un mic templu egiptean, dedicat lui Hathor, zeiţa egipteană a minei, care a fost construit sub domnia faraonului Seti I (1318 – 1304 î.e.n.) şi a fost folosit de membrii lor de muncă. Sanctuarul constă dintr-o curte deschisă de 9 x 6 m, cu un naos (piesă de cult) sau o nişă care a fost săpată în stâncă, aparent pentru a adăposti o statuie a zeiţei Hathor.

Templul a avut stricăciuni grave datorate unui cutremur de pământ şi a fost reconstruit sub domnia faraonului Ramses al II – lea (1304 – 1237 î.e.n.), cu o curte mai spaţioasă (10 x 9 m), mult mai solid şi din gresie albă provenind din zona minelor. Templul, cu două coloane pătrate susţinând capetele lui Hathor, trebuie că era un spectacol interesant la răsăritul soarelui.

În curtea templului se găsea un atelier unde erau turnate figurine din cupru servind ca ofrande. Între alte descoperiri efectuate în templu, cităm inscripţii hieroglifice prezentând desenul sigiliilor mai multor faraoni care au domnit în secolele XIV – XII î.e.n. De asemenea, s-au găsit numeroase ofrande egiptene, inclusiv obiecte de cupru, recipiente din alabastru, figurine de lut reprezentând pisici sau leoparzi, mărgele şi scarabeu, precum şi sculpturi, figurine şi plăci reprezentând-o pe Hathor. În general, sunt mai multe mii de obiecte care au fost descoperite îna cest templu egiptean.

Odată cu declinul statului egiptean în regiune la mijlocul sec. XII minele de la Timna şi templul lui Hathor au fost abandonate. Cu toate acestea, activităţile culturale ale templului au fost restaurate de midianiţii care au rămas la Timna pentru o scurtă perioadă de timp după plecarea egiptenilor.

Aceştia au eliminat cele mai multe urme de cult egiptean şi au şters imaginile cu Hathor şi inscripţiile hieroglifice egiptene. Dar au fost făcute şi alte modificări: a fost ridicat un rând de mazeboth (stelae) şi un „banc de ofrande” construit de-o parte şi de alta a intrării în templu. De-a lungul zidurilor de judecată au fost găsite însemne de haine din lână, dovedind faptul că midianiţii au transformat templul egiptean într-un sanctuar de deşert.

Printre lucrurile care s-au găsit în acest loc sfânt midianit, cităm un mare număr de cadouri cotive aduse în special de la Midian, de exemplu ceramică minunat decorată şi bijuterii din metal. Desoperirea unui şarpe din cupru cu capul aurit are o semnificaţie specifică. Ea reaminteşte de şarpele din aramă descris în cartea Numere (21:6 – 9). Mărturia unei culturi midianite elaborate, cum se găseşte la Timna, este de o importanţă excepţională în lumina poveştii biblice despre întâlnirea lui Moise şi Ietro, marele preot din Midian, şi, participarea acestuia din urmă la organizarea şi la cultul copiilor lui Israel în deşert (Exodul 18).

Studiul şi săpăturile din Valea Timna au fost conduse de B. Rotemberg, în numele „Expediţiei Arava”, organizată sub auspiciile muzeului Haaretz din Tel Aviv, Institutului de arheologie, Universitatea din Tel Aviv (din 1974) şi a Institutului de studii arheo – metalurgice al University College din Londra.

Parcul turistic Timna

Situl turistic este situat la 25 km la Nord de Eilat. Se află în centrul Văii lui Edom la graniţele dintre Vale şi Arava.

Se întinde pe 60 km² şi are o suprafaţă în semi – circulară, c reată acum zeci de milioane de ani ca urmare a activităţii tectonice care a stat la originea depresiunii siro – africane.

Parcul Timna oferă vizitatorilor activităţi amuzante pentru toată familia. Pe acest sit sunt situaţi mai mulţi munţi: Mikhot, Berekh, Gadna, Eteq, Hahlil, Sasgon şi Milhan.

A fost săpat un lac artificial şi amenajat pentru a primi pe cei care vor să înoate. Există corturi, pentru cei care vor să petreacă noaptea aici, la un foc de tabără, pentru a se distra şi simţi bine. Pictorii vin des pentru a picta peisajele încântătoare şi sălbatice.

Turiştii pot să cumpere suveniruri, să facă escaladări sau să exploreze grotele şi ruinele antice. Vor descoperi multe lucruri fascinante.