Cultura misterioşilor anasazi

Parcul naţional Mesa Verde, din Colorado, SUA, îi adăposteşte de secole pe indienii anasazi. În această regiune, s-au găsit numeroase vestigii ale acestui popor, în special o cetate fabuloasă din piatră săpată într-o faleză. Indienii anasazi ne sunt necunoscuţi şi nu ştim practic nimic despre cei care au edificat aceste pueblos. La Chaco Canyon, în New Mexico, unele pictograme ne fac să credem că anasazi erau buni astronomi.

Mesa Verde: palate din piatră

În 1888, trei crescători de animale plecaţi să le caute pe cele care scăpaseră de sub supravegherea lor au descoperit Sun Point şi mai multe locuinţe, printre care Cliff Pallace, un oraş din piatră. Graţie unui explorator suedez, Gustav Nordenskjold, cercetările au continuat. El a explorat cele două coline numite Wetherill Mesa şi Chapin Mesa. În 1906, Mesa Verde (Masa verde), a primit statutul de parc naţional. Începând cu această dată, săpăturile arheologice s-au intensificat.

Cliff Palace, Mesa Verde, autor Lorax, sursa Wikipedia.

În 1959, profesorul J. S. Newberry a întreprins o expediţie în contul armatei americane, descoperind un platou vast la o altitudine de 2600 m. Regiunea i-a suscitat curiozitatea. Aici, a descoperit numeroase vestigii ale celor pe care i-a botezat anasazi, cuvânt care înseamnă în limba navajo “bătrânii”. Conform arheologilor, Cliff Palace, construit la sfârşitul sec. XII, putea adăposti aproximativ 250 de persoane. La Mesa Verde, s-au identificat circa 3900 de situri dintre care peste 600 de habitaturi trogloditice.

Cultura Anasazi

Timp de numeroase secole, indienii anasezi au trăit pe platourile din sudul Utahului, în Colorado, în Arizona şi în New Mexico. Dar istoria misterioasei populaţii din Mesa Verde în primele secole ale erei noastre rămâne încă necunoscută. Ce ştim? S-au stabilit patru perioade succesive de ocupare a sitului:

* Aproximativ anii 450-700 e.n.: perioada Basket Maker III, când agricultura se generalizează, asociată cu vânătoarea şi culesul; anasazi confecţionează unelte din os; se dezvoltă ceramica şi împletiturile; casele sunt săpate în stâncă, cu un cămin central.

* Între anii 700 şi 900: perioada Pueblo I: apariţia satelor cu case dreptunghiulare şi ziduri din piatră; ceremonii Kivas.

* Între anii 900 şi 1100: perioada Pueblo II

* Între anii 1100 şi 1300: perioada Pueblo III care corespundea construirii de mari complexe arhitecturale ca Mesa Verde şi de asemenea circulării banilor şi turcoazului. Primii locuitori trăiau din creşterea animalelor şi din vânătoare, stăpâneau deja fabricarea ceramicii şi împletiturilor, de unde numele de Basket Makers (fabricanţi de coşuri).

Casele lor primitive se numeau « jacal ». Erau simple, din lemn. Rapid, au format mici sate, mai întâi situate la baza unor stânci, apoi pe înălţimi, numite « mesas ».

Către anul 500, ei au fabricat ceramică, arcuri şi săgeţi şi au început să crească curci. Începând cu faza  Pueblo II, anasazii şi-au schimbat obiceiurile în ceea ce priveşte locuinţa. Au început să construiască adevărate habitate la suprafaţa platoului. Casele s-au transformat în sate pe care pe care spaiolii le numeau <pueblos>. De-a lungul secolelor, satele s-au transformat în oraşe către anul 1100 şi platoul Colorado a cunoscut o creştere demografică.

Kivas

Kivas-urile erau vaste structuri subterane de plan circular rezervate ceremoniilor şi cultului. În numeroase cazuri, Kivas-urile erau legate de structuri analoge, adevărate turnuri, însă nu se ştie utilitatea lor. S-a găsit de asemenea un vast complex monumental înconjurat de un zid dublu de incintă, probabil un templu, botezat Templul Soarelui (era un loc cultural sau un monument funerar?).

Bandelier National Monument in New Mexico, autor foto Wkgreen, sursa Wikipedia.

Se crede că anasazi au construit aceşti troglodiţi pentru a se proteja, căci dificultatea de acces împiedica orice intrus de a-i ataca prin surprindere.

Începând cu anul 1300 e.n., anasazi şi-au abandonat însă locurile, nu se ştie de ce. Oare acest abandon s-a datorat secetei? Recent, autorităţile locale s-au decis de a substitui termenului anasazi, cu o denumire mai generală « vechi locuitori ai pueblo ». Actual, peste 23 de tribuni, în afară de Navajo, pot pretinde că sunt descendenţii celor care au au edificat construcţiile de la Mesa Verde. Aceste triburi au toate strămoşi care au locuit în pueblos asemănătoare în New Mexico. Dar nici unul nu are splendoarea Mesei Verde!!

Chaco Canyon: misterul anasazi

Platoul stâncos cu tonuri în ocru pare să indice că indienii anasazi se interesau de astronomie. Unii specialişti cred că aceste roci ar prezenta un anumit număr de semne care încearcă să probeze faptul că acest popor poseda cunoştinţe dezvoltate în astronomie.

Aici se găsesc trei roci impozante de gresie care determină o fantă care lasă să se filtreze razele soarelui. Probabil că în urmă cu 1000 de ani, aceste raze de soare indicau precis solstiţiul de vară şi de iarnă, echinoxurile de martie şi septembrie cât şi zilele din an când ziua şi noaptea au aceeaşi durată.

Specialiştii cred că acest fenomen straniu, căruia i-au dat numele de Dagă Solară, este un calendar anasazi. Se pare că indienii au asistat la moartea unei stele, căci rocile de la Chaco Canyon par să indice asta: pe o faleză, o rocă prezintă trei picturi (un disc aureloat cu raze, o mână şi o semilună). Chiar deasupra, un punct înconjurat de două cercuri reprezintă Soarele. Descoperite în 1972, aceste simboluri au fost apoi regăsite şi în alte teritorii indiene. Ele ilustrează o conjuncţie astrală ocazională: apropierea de Venus şi de Lună. În acelaşi timp, unii astronomi cred că aceste picturi comemorează un fenomen celest. Discul aureolat de raze ar putea reprezenta explozia unei stele. Simbolurile de la Chaco Canyon datează din epoca în care astronomii chinezi au înregistrat pe hărţile lor apariţia unei stele, care a rezultat din explozia unei supernove. Ea a apărut la 5 iulie 1054. Rămăşiţele din această stea formează nebuloasa Racului, în constelaţia Taurului.

Pictogramele anasazi reprezintă oare această explozie cataclismică? În 1979, un astronom de la NASA a reconstituit bolta cerească din acea noapte de iulie 1054. Atunci, Luna avea semiluna inversă şi ce găsea la abia două grade de nebuloasa Racului.

Reţeaua de drumuri a anasazilor

Drumurile indienilor anasazi din New Mexico sunt departe de-a fi simple poteci. Ele constituie o reţea de 800 km de parcursuri foarte bine cunoscute. Dar astăzi, aceste drumuri aproape au dispărut total. Unele au 10 m lărgime şi traversează deşertul, pur şi simplu, oricare ar fi configuraţia terenului. Anasazii erau foarte ambiţioşi şi nu ezitau de a săpa chiar o faleză sau de a construi rampe pentru a urma ca un drum să fie drept. Majoritatea acestor drumuri leagă Chaco Canyon de comunităţi. Dar cel mai misterios este că unele drumuri ieşeau în loc deschis şi în unele locuri, se pot întâlni două drumuri paralele.

Drumul zis al Marelui Nord se înădeşte pe altul. Joncţiunea, nu mai duce nicăieri. De ce să depui atâta efort pentru a construi un drum fără nicio ţintă? Numeroase legende anasazi menţionează pelerinaje ritualice în munţii sacrii. Unde duceau drumurile fără finalitate? Se comunica oare cu lumea de dincolo, într-un mod misterior? Se lega poate Chaco Canyon de o lume invizibilă?